paladin dex - definiţie, sinonime, conjugare

paladin

PALADÍN, paladini, s.m. (În evul mediu, în Europa apuseană) Nobil slujitor la palatul unor regi; p. ext. cavaler rătăcitor din evul mediu, în continuă căutare de aventuri eroice. ♦ Fig. Bărbat voinic, îndrăzneţ, însufleţit de sentimente cavalereşti. – Din fr. paladin, it. paladino.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALADÍN ~i m. (în evul mediu) 1) Nobil care servea la curtea unui monarh. 2) Cavaler rătăcitor (şi mereu în căutare de aventuri eroice). 3) Bărbat cu sentimente şi atitudini cavalereşti. 4) Om devotat unei cauze sau unei persoane. /<fr. paladin, it. paladino
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALADÍN s.m. Nobil care slujeşte la palatul regal. V. palatin. ♦ Cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. ♦ (Fig.) Voinic, om îndrăzneţ, animat de sentimente cavalereşti. [Cf. fr. paladin, it. paladino < lat. palatinus].
(Dicţionar de neologisme)

PALADÍN s. m. 1. nobil care slujeşte la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. 2. (fig.) om curajos, îndrăzneţ, cavaler (II, 1). (< fr. paladin, it. paladino)
(Marele dicţionar de neologisme)

paladín s. m., pl. paladíni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal pala palad paladi

Cuvinte se termină cu literele: in din adin ladin aladin