paladiu dex - definiţie, sinonime, conjugare

paladiu

PALÁDIU1 s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuinţat drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor al platinei în construcţia unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALÁDIU2, paladii, s.n. Statuie a zeiţei Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăţilor. ♦ Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALÁDIU1 n. Metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, întrebuinţat drept catalizator în industria chimică şi sub formă de aliaje. /<fr. palladium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALÁDI//U2 ~i n. 1) (în antichitate) Statuie a zeiţei Atena, considerată ca ocrotitoare a cetăţilor. 2) fig. Putere ocrotitoare. /<fr. palladium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALÁDIU1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].
(Dicţionar de neologisme)

PALÁDIU2 s.n. 1. Statuie a zeiţei Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetăţii. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium].
(Dicţionar de neologisme)

PALÁDIU1 s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veşminte sau cu o armură a zeiţei Pallas Atena, ocrotitoare a cetăţilor. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanţie. (< lat., fr. palladium)
(Marele dicţionar de neologisme)

PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil şi dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)
(Marele dicţionar de neologisme)

PALÁDIU2 s.n. (< lat., fr. palladium; cf. gr. Palladion < Pallas) 1. Statuie (de lemn) a zeiţei Pallas Atena (adusă de la Troia şi plasată în templul Vestei din Roma), socotită ocrotitoarea cetăţii. 2. Fig. Ceea ce serveşte ca mijloc de ocrotire, de apărare, de conservare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.)
(Alte dicţionare)

paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; simb. Pd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paládiu (ist.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; pl. paládii, art. paládiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal pala palad paladi

Cuvinte se termină cu literele: iu diu adiu ladiu aladiu