palanchin dex - definiţie, sinonime, conjugare

palanchin

PALANCHÍN, palanchine, s.n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALANCHÍN ~e n. (în unele ţări din Orient) Jilţ sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanţi, cămile) şi folosit ca mijloc de locomoţie pentru cei bogaţi; lectică; litieră. /<fr. palanquin
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALANCHÍN s.n. 1. Litieră, lectică (în Orient). 2. Ţesătură de mătase asemănătoare cu caşmirul. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. palanquin].
(Dicţionar de neologisme)

PALANCHÍN s. n. 1. lectică. 2. ţesătură de mătase asemănătoare cu caşmirul. (< fr. palanquin)
(Marele dicţionar de neologisme)

palanchín s. n., pl. palanchíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal pala palan palanc

Cuvinte se termină cu literele: in hin chin nchin anchin