palavragiu

PALAVRAGÍU, palavragii, s.m. (Depr.) Persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv. – Din tc. palavracı.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALAVRAGÍ//U ~i m. Persoană căreia îi place să pălăvrăgească; flecar. /<turc. palavraci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

palavragíu s. m. (sil. -vra-), art. palavragíul; pl. palavragíi, art. palavragíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PALAVRAGÍU s., adj. v. flecar.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Palavragiu ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreţ
(Dicţionar de antonime)