pale dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAL1, -Ă, pali, -e, adj. (Despre oameni şi despre faţa lor) Palid (1). ♦ (Despre culori) Puţin intens, şters; (despre obiecte sau fiinţe) care are o culoare puţin intensă, ştearsă; (despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) lipsit de intensitate, care răspândeşte o lumină slabă; care este fără strălucire; stins, palid. – Din fr. pâle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAL2, paluri, s.n. Material lemnos sub formă de placă obţinut prin presarea de lemn în combinaţie cu diferiţi lianţi. – Din iniţialele p[lacă] + a[glomerată din] + l[emn].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁLĂ5, pale, s.f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care şi-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁLĂ4, pale, s.f. (Înv. şi reg.) Capriciu, toană. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁLĂ3, pale, s.f. (Înv.) Paloş. – Din tc. pala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁLĂ2, pale, s.f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obţinut după ce fibrele textile au fost pieptănate şi înfăşurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁLĂ1, pale, s.f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâşie, şuviţă. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceaţă. – Et. nec. Cf. alb. p a l e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAL ~ă (~i, ~e) v. PALID. /<fr. pâle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁL//Ă1 ~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare uşoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁL//Ă2 ~e f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de maşină ori de turbină, vâslă etc.). [G.-D. palei] /<fr. pale
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁL//Ă3 ~e f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care şi-o puneau peste rochie femeile române. [G.-D. palei /<lat. palla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pal (pálă), adj. – Palid. Fr. pâle; folosit numai în poezie. E dubletul lui palid, adj. (galben la faţă), din it. pallido. – Der. păli, vb. (a se face palid), din fr. pâlir (cf. mr. pălescu, din lat. pallēre, P. Papahagi, Jb., XII, 101; Pascu, I, 140); paliditate, s.f., din it. pallidità; paloare, s.f., din fr. pâleur.
(Dicţionarul etimologic român)

pálă (-le), s.f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Şeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt şi paloş, s.n. (spadă), care poate proveni din tc. paloş (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).
(Dicţionarul etimologic român)

PAL, -Ă adj. Palid. ♦ (Fig.) Fără strălucire, şters; searbăd; (despre lumină) slab. [< fr. pale].
(Dicţionar de neologisme)

PALE- v. paleo-.
(Dicţionar de neologisme)

PÁLĂ1 s.f. 1. Veşmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obţinut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate şi înfăşurate pe bobine. [< lat. palla].
(Dicţionar de neologisme)

PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre braţele unei elice de avion şi de vapor sau ale unui rotor de maşină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată].
(Dicţionar de neologisme)

PAL1 s. n. material lemnos, placă, prin presarea rumeguşului de lemn cu diferiţi lianţi. (< p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)
(Marele dicţionar de neologisme)

PAL2, -Ă adj. 1. palid. 2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab. (< fr. pâle)
(Marele dicţionar de neologisme)

PÁLĂ1 s. f. 1. veşmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate şi înfăşurate pe bobine. (< lat. palla)
(Marele dicţionar de neologisme)

PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre braţele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de maşină ori de turbină. (< fr. pale)
(Marele dicţionar de neologisme)

pal adj. m., pl. pali; f. sg. pálă, pl. pále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pal s. n., pl. páluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pálă (de fân, de vânt, de avion, strat, paloş, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PAL adj. v. galben, îngălbenit, palid.
(Dicţionar de sinonime)

PAL adj. 1. v. estompat. 2. v. slab.
(Dicţionar de sinonime)

PÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, paloş, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană.
(Dicţionar de sinonime)

PÁLĂ s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de elice.)
(Dicţionar de sinonime)

PÁLĂ s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarba, de fân.) 2. v. adiere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pal ≠ aprins, ţipător, viu, violent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal

Cuvinte se termină cu literele: le ale