paleobotanică dex - definiţie, sinonime, conjugare
PALEOBOTÁNIC, -Ă, paleobotanici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Parte a paleontologiei care se ocupă cu studierea plantelor fosile. 2. Adj. Referitor la paleobotanică, de paleobotanică; (rar) paleofitologic. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléobotanique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALEOBOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la paleobotanică. [Cf. fr. paléobotanique].
(Dicţionar de neologisme)

PALEOBOTÁNICĂ s.f. Paleofitologie. [Gen. -cii. / < fr. paléobotanique].
(Dicţionar de neologisme)

PALEOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la paleobotanică. II. s. f. ramură a paleontologiei care studiază plantele fosile; paleofitologie. (< fr. paléobotanique)
(Marele dicţionar de neologisme)

paleobotánic adj. m., pl. paleobotánici; f. sg. paleobotánică, pl. paleobotánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paleobotánică s. f. (sil. -le-o-), g.-d. art. paleobotánicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PALEOBOTÁNIC adj. paleofitologic.
(Dicţionar de sinonime)

PALEOBOTÁNICĂ s. paleofitologie, paleontologie vegetală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal pale paleo paleob

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica anica tanica