paleogen

PALEOGÉN, -Ă, paleogeni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Prima perioadă a neozoicului, caracterizată printr-o floră în care predomină fanerogamele şi printr-o faună variată; numulitic. 2. Adj. Care aparţine paleogenului (1), privitor la paleogen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PALEOGÉN¹ n. Perioada întâi a erei terţiare. [Sil. -le-o-] /<fr. paléogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALEOGÉN² ~ă (~i, ~e) Care ţine de perioada întâi a erei terţiare; din perioada întâi a erei terţiare. [Sil. -le-o-] /<fr. paléogene
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALEOGÉN, s.n. Prima perioada a erei neozoice.
(Dicţionarul limbii române contemporane)

PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparţine acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naşte].
(Dicţionar de neologisme)

PALEOGÉN, -Ă adj., s. n. (din) prima perioadă a neozoicului; numulitic. (< fr. paléogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

paleogén adj. m. (sil. -le-o-), pl. paleogéni; f. sg. paleogénă, pl. paleogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paleogén s. n. (sil. -le-o-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PALEOGÉN s., adj. (GEOL.) numulitic. (Depozite ~.)
(Dicţionar de sinonime)