paleogeografie
PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea şi reprezentarea pe hartă a condiţiilor fizico-geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munţilor etc. din epocile geologice trecute. [Gen. -iei. / < fr. paléogéographie].
(Dicţionar de neologisme)
PALEOGEOGRAFÍE s. f. ştiinţă care studiază reconstituirea continentelor şi oceanelor în decursul istoriei geologice a Pământului. (< fr. paléogéographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
paleogeografíe s. f. (sil. -le-o-) → geografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munţilor etc. din epocile geologice trecute. [Gen. -iei. / < fr. paléogéographie].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
paleogeografíe s. f. (sil. -le-o-) → geografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)