PÁLIE, palii, s.f. (Înv.) Carte care conţine Vechiul Testament [Acc. şi: palíe] – Din ngr. paleá.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; şchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Saşiu. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÁLI//E ~i f. înv. Carte care conţine Vechiul Testament. /<ngr. palaiá
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁLIU2 s.n. Ţesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această ţesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].
(Dicţionar de neologisme)
PÁLIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci şi la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veşmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptuşeşte cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
(Dicţionar de neologisme)
PÁLIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâşie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veşmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptuşeşte cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÁLIU2 s. n. ţesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ♢ întrecerea premiată. (< it. palio)
(Marele dicţionar de neologisme)
palíe s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
palíu adj. m., f. palíe; pl. m. şi f. palíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
paliá vb., ind. prez. 1 sg. paliéz, 3 sg. şi pl. paliáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, ţicnit; prost.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
pălíe1, pălíi, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor şi arşiţei; opârlie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
pălíe2, pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PÁLIE s. v. vechiul testament.
(Dicţionar de sinonime)
PALÍU adj. v. paralizat.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PALÍU, -IE, palii, adj. (Reg.) 1. (Despre picioare; p. ext. despre oameni sau animale) Schilod, infirm; paralizat; şchiop. 2. (Despre ochi; p. ext. despre oameni) Saşiu. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PÁLIU2 s.n. Ţesătură de stofă sau de lână dată ca premiu pentru o întrecere (medievală). ♦ Întrecerea premiată cu această ţesătură. [Pron. -liu, var. palio s.n. / < it. palio].
(Dicţionar de neologisme)
PÁLIU1 s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci şi la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veşmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptuşeşte cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio].
(Dicţionar de neologisme)
PÁLIU1 s. n. 1. mantie la vechii greci, dintr-o fâşie de stofă dreptunghiulară care se drapa în jurul corpului. 2. bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veşmintelor pontificale. 3. răsfrângere a tegumentului care căptuşeşte cochilia gasteropodelor; manta (3). 4. cortexul cerebral (care acoperă creierul ca o manta). (< lat., fr. pallium)
(Marele dicţionar de neologisme)
PÁLIU2 s. n. ţesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ♢ întrecerea premiată. (< it. palio)
(Marele dicţionar de neologisme)
palíe s. f., art. palía, g.-d. art. palíei; pl. palíi, art. palíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
palíu adj. m., f. palíe; pl. m. şi f. palíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
paliá vb., ind. prez. 1 sg. paliéz, 3 sg. şi pl. paliáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
palíu2, -íe, adj. (reg.) nebun, aiurit, trăznit, ţicnit; prost.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
palíu3, -íe, adj. (reg.) viteaz, cutezător.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
pălíe1, pălíi, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor şi arşiţei; opârlie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
pălíe2, pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PÁLIE s. v. vechiul testament.
(Dicţionar de sinonime)
PALÍU adj. v. paralizat.
(Dicţionar de sinonime)