palpa

PALPÁ, palpez, vb. I. Tranz. 1. A examina un bolnav atingându-i sau apăsându-i uşor o regiune a corpului cu mâna, pentru a determina dimensiunile, modificările de formă şi de consistenţă, sensibilitatea etc. unor ţesuturi sau organe şi pentru a putea stabili diagnosticul. 2. A examina, cu mâna sau cu un instrument special, gradul de netezime al suprafeţei unui obiect. – Din fr. palper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁLPĂ, palpe, s.f. (Entom.) Mic apendice mobil al pieselor bucale la artropode, servind ca organ al gustului. [Var.: palp s.m.] – Din fr. palpe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PALP//Á ~éz tranz. 1) med. (bolnavi sau regiuni ale corpului lor) A apăsa uşor cu degetele (pentru a identifica afecţiunea). 2) tehn. (obiecte, piese etc.) A examina cu palpatorul sau cu mâna (pentru a determina asperităţile). /<fr. palper, lat. palpare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PALPÁ vb. I. tr. 1. A pipăi. ♦ A examina prin pipăire (atingere sau apăsare) cu mâna anumite părţi ale corpului, organe etc. 2. (Tehn.) A verifica gradul de netezime al suprafeţei unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. [< fr. palper, cf. it., lat. palpare].
(Dicţionar de neologisme)

PÁLPĂ s.f. (Zool.) Fiecare dintre cele două organe în formă de apendice mobil aşezate sub maxilarul inferior la artropode şi crustacee, cu care acestea pipăie alimentele. [Var. palp s.m. / < fr. palpe].
(Dicţionar de neologisme)

PALPÁ vb. tr. 1. a pipăi. ♢ a examina prin pipăire cu mâna anumite părţi ale corpului, organe etc. 2. (tehn.) a verifica gradul de netezire al suprafeţei unui corp cu ajutorul unui palpator sau cu mâna. (< fr. palper, lat. palpare)
(Marele dicţionar de neologisme)

palpá vb., ind. prez. 1 sg. palpéz, 3 sg. şi pl. palpeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pálpă s. f., pl. pálpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PALPÁ vb. (MED.) a pipăi. (A ~ un bolnav.)
(Dicţionar de sinonime)