panair

panaír (-re), s.n. – (Dobr.) Tîrg, iarmaroc. Tc. panair (Scriban), din ngr. πανηγύρι.
(Dicţionarul etimologic român)

panaír s.n. (reg.) târg anual de ţară; bâlci, iarmaroc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: pa pan pana panai

Cuvinte se termină cu literele: ir air nair anair