pancotă
páncotă1, páncote, s.f. (reg.) 1. om îndărătnic la muncă; cârnic. 2. om fără căpătâi; derbedeu.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
páncotă2, páncote, s.f. (reg.) gogoaşă, minciunică, uscăţele; pancovă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
páncotă2, páncote, s.f. (reg.) gogoaşă, minciunică, uscăţele; pancovă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)