pandele

PẤNDĂ, pânde, s.f. Faptul de a pândi. ♦ Loc ascuns de unde se poate pândi. – V. pândi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂND//Ă ~e f. 1) Observare atentă dintr-un loc ascuns. ♢ A sta la (sau de) ~ a pândi. 2) Loc dosit de unde se poate pândi. /v. a pândi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pândă s. f., g.-d. art. pândei; pl. pânde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pandéle s.f. pl. (reg.) numele unui soi de prune.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PÂNDĂ s. (rar) pândit. (N-ai observat nimic în timpul ~?)
(Dicţionar de sinonime)