pandemoniu dex - definiţie, sinonime, conjugare

pandemoniu

PANDEMÓNIU s.n. (Livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domneşte discordia, dezordinea, corupţia. – Din fr. pandémonium, it. paademonio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PANDEMÓNIU n. livr. 1) Capitală imaginară a infernului. 2) Loc de adunare a demonilor. 3) fig. Adunare neorganizată a unor persoane cu opinii absolut contradictorii. 4) Loc unde domneşte corupţia şi dezordinea. /<fr. pandémonium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PANDEMÓNIU s.n. (Mit.) Loc imaginar situat în infern, unde se presupunea că se adună demonii; adunarea, sfatul demonilor. ♦ (Fig.) Adunare de bandiţi, de oameni răi, de sceleraţi. [Pron. -niu. / < fr. pandémonium, cf. gr. pas – tot, daimon – demon].
(Dicţionar de neologisme)

PANDEMÓNIU s. n. 1. (mit.) loc imaginar în infern, unde se presupune că se adună demonii. 2. (fig.) adunare de bandiţi, de oameni răi, sceleraţi. (< fr. pandémonium)
(Marele dicţionar de neologisme)

pandemóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. pandemóniul
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa pan pand pande pandem

Cuvinte se termină cu literele: iu niu oniu moniu emoniu