pandur dex - definiţie, sinonime, conjugare

pandur

[Sinonime]
PANDÚR, panduri, s.m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaş în serviciul poliţiei după desfiinţarea vechii miliţii naţionale. 3. (Înv. şi pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PANDÚR ~i m. (în sec. XVIII-XIX în Ţara Românească) 1) Ostaş făcând parte dintr-un corp de oaste neregulată. 2) Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. 3) pop. Ţăran răzvrătit care se retrăgea în păduri şi lupta împotriva asupritorilor, făcând dreptate celor săraci; haiduc. /<sb. pandur, ung. pandúr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pandúr (pandúri), s.m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar.
(Dicţionarul etimologic român)

pandúr s. m., pl. pandúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PANDÚR s. v. haiduc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pan pand pandu

Cuvinte se termină cu literele: ur dur ndur andur