panegiric

PANEGÍRIC, panegirice, s.n. 1. Discurs public în care se elogiază o personalitate însemnată (decedată sau contemporană oratorului), o comunitate etc. 2. P. gener. Laudă (exagerată), elogiu (excesiv), apologie. – Din fr. panégyrique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PANEGÍRI//C ~ce n. 1) (la vechii greci şi la romani) Discurs public în care se proslăveau faptele de vitejie ale strămoşilor sau se elogiau oamenii iluştri. 2) fig. Laudă exagerată; elogiu emfatic; ditiramb. /<fr. panégyrique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PANEGÍRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate. 2. Elogiu, laudă. ♦ Tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare. [Pl. -ce, -curi. / < fr. panégyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris].
(Dicţionar de neologisme)

PANEGÍRIC s. n. 1. discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate. 2. elogiu, laudă. ♢ tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare. (< fr. panégyrique)
(Marele dicţionar de neologisme)

panegíric s. n., pl. panegírice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PANEGÍRIC adj. v. apologetic.
(Dicţionar de sinonime)

PANEGÍRIC s. v. apologie.
(Dicţionar de sinonime)