PANGÁR, pangare, s.n. (Rar) Masă pe care se vând lumânările în biserică; p. ext. vânzare a lumânărilor în biserică; venit realizat de biserică din această vânzare. – Din ngr. pangári.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pangár s. n., pl. pangáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pângár, -ă, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) ruşine, dezonoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
pangár s. n., pl. pangáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)