PANGLICÚŢĂ, panglicuţe, s.f. Diminutiv al lui panglică (1); panglicea. [Var.: pănglicúţă s.f.] – Panglică + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂNGLICÚŢĂ s.f. v. panglicuţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
panglicúţă s. f., g.-d. art. panglicúţei; pl. panglicúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PANGLICÚŢĂ s. (reg.) panglicea. (O ~ de mătase.)
(Dicţionar de sinonime)
PANGLICÚŢĂ s. v. iarbă-albă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂNGLICÚŢĂ s.f. v. panglicuţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PANGLICÚŢĂ s. (reg.) panglicea. (O ~ de mătase.)
(Dicţionar de sinonime)
PANGLICÚŢĂ s. v. iarbă-albă.
(Dicţionar de sinonime)