panicul dex - definiţie, sinonime, conjugare
PANÍCUL, panicule, s.n. Tip de inflorescenţă în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt şi ele ramificate şi poartă flori, spiculeţe sau capitule2. [Var.: panículă s.f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PANÍCUL ~e n. bot. Inflorescenţă compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. /<lat. panicula, fr. panicule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PANÍCUL s.n. 1. Inflorescenţă în formă de ciorchine sau de spic. 2. (Anat.) Strat de ţesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [Var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].
(Dicţionar de neologisme)

PANÍCUL1 s. n. inflorescenţă în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculeţe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)
(Marele dicţionar de neologisme)

PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de ţesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus)
(Marele dicţionar de neologisme)

panícul s. n., pl. panícule
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pánic adj. m., pl. pánici; f. sg. pánică, pl. pánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PANÍCUL s. (BOT.) racem compus.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pan pani panic panicu

Cuvinte se termină cu literele: ul cul icul nicul anicul