panteon

PANTEÓN, panteonuri, s.n. 1. (La greci şi la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument naţional în care se depun rămăşiţele pământeşti ale oamenilor iluştri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluştri ai unei ţări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PANTEÓN ~uri n. 1) (în antichitatea greacă şi romană) Templu consacrat tuturor zeilor. 2) Criptă monumentală închinată memoriei oamenilor iluştri ai unei naţiuni. 3) fig. Ansamblu de personalităţi celebre dintr-o ţară. [Sil. -te-on] /<fr. panthéon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PANTEÓN s.n. 1. Templu închinat tuturor zeilor la greci şi la romani; (p. ext.) totalitatea divinităţilor unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. Monument consacrat amintirii oamenilor iluştri, unde se depun rămăşiţele lor pământeşti; (p. ext.) totalitatea oamenilor iluştri ai unui popor, ai unei ţări. [Pron. -te-on, pl. -nuri. / < fr. panthéon, lat., gr. pantheon < pas – tot, theos – zeu].
(Dicţionar de neologisme)

PANTEÓN s. n. 1. templu consacrat tuturor zeilor, la greci şi la romani. ♢ totalitatea divinităţilor unei mitologii sau unei religii politeiste. 2. clădire monumentală consacrată amintirii oamenilor iluştri, unde se depun rămăşiţele lor pământeşti. ♢ (fig.) galeria oamenilor iluştri ai unui popor. (< fr. panthéon, lat. Pantheon, gr. Pantheion)
(Marele dicţionar de neologisme)

panteón s. n. (sil. -te-on), pl. panteónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)