pantoclastie
PANTOCLASTÍE s.f. Manie de a distruge totul; mania distrugerii. [Gen. -iei. / cf. it. pantoclastia].
(Dicţionar de neologisme)
PANTOCLASTÍE s. f. mania de a distruge totul. (< it. pantoclastia)
(Marele dicţionar de neologisme)
pantoclastíe s. f., g.-d. art. pantoclastíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PANTOCLASTÍE s. f. mania de a distruge totul. (< it. pantoclastia)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)