paos

PÁOS s.n. (În practicile religiei creştine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morţi. ♦ (Pop.) Vin, untdelemn sfinţit sau agheasmă cu care preotul stropeşte mortul înainte de a-l îngropa. [Var.: páus s.n.] – Lat. *pausum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁOS n. (în ritualul creştinilor) Pomană, de obicei, din colaci şi vin, făcută la înmormântări şi parastase. /<lat. pausum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

páos s.m. – Obicei funerar, vin amestecat cu apă şi miere, care se duce la înmormîntare împreună cu un colac şi o lumînare; cu vinul se stropeşte mortul; colacul şi lumînarea se dau de pomană. – Var. (a)paus, apaous. Mr. pafsă „sfîrşit”. Probabil lat. *pausum din pausāre, ca repaus (Tiktin; Candrea), cf. gr. παύσης. E dubletul lui pauză, s.f. (odihnă), din fr. pause.
(Dicţionarul etimologic român)

páos s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páos, páosuri, s.n. (înv. şi reg.) 1. repaos, odihnă; linişte, calm. 2. (fig.) decădere, declin. 3. pomană; ceea ce se dă de pomană; jertfă din vin adusă morţilor. 4. vin sfinţit, untdelemn sau agheasmă cu care preotul stropeşte mortul, înainte de a-l îngropa. 5. lumânare specială pentru mort, din ceară curată, de lungimea mortului, care arde tot timpul cât acesta stă în casă. 6. cuvântare la o înmormântare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PÁOS s. v. acalmie, astâmpăr, calm, linişte, odihnă, pace, repaus, tăcere, tihnă.
(Dicţionar de sinonime)