pap dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAP s.n. Substanţă lipicioasă preparată din gluten cu apă şi întrebuinţată la lipiri rezistente, în special la încălţăminte; material de lipit preparat în casă din făină şi apă; cocă1. – Din germ. Papp.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂPÁ, pap, vb. I. Tranz. 1. (În graiul copiilor) A mânca. ♢ Compus: papă-lapte s.m. invar. = persoană lipsită de energie, de iniţiativă; om bleg, nătăfleţ. 2. Fig. (Fam.) A irosi, a risipi, a toca (bani, avere etc.). – Lat. pappare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAP ~uri n. 1) Clei special folosit, mai ales, în industria încălţămintei. 2) Clei preparat în condiţii casnice din făină şi apă; cocă. /<germ. Papp
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂPÁ pap tranz. fam. 1) (alimente) A introduce în gură, mestecând şi înghiţind; a mânca. ♢ Papă-lapte calificativ depreciativ, atribuit unei persoane molâi, lipsite de vlagă şi de iniţiativă. 2) fig. (bani, avere etc.) A cheltui în mod nechibzuit; a toca; a irosi. /<lat. pappare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pap s.m. – Clei folosit de cizmari. Germ. Pappe.
(Dicţionarul etimologic român)

PAP s. n. substanţă lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălţăminte. (< germ. Papp)
(Marele dicţionar de neologisme)

pap s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pápă-tót s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pápă-lápte s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păpá vb., ind. prez. 1 sg. pap, 3 sg. şi pl. pápă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PAP s. v. cocă.
(Dicţionar de sinonime)

PĂPÁ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, mânca, prăpădi, risipi, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa

Cuvinte se termină cu literele: ap