papagal dex - definiţie, sinonime, conjugare

papagal

[Sinonime]
PAPAGÁL, papagali, s.m. 1. Nume dat mai multor păsări tropicale căţărătoare, cu ciocul mare şi încovoiat, cu pene felurit şi viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ♢ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (şi convingător), a fi bun de gură. ♢ Compus: papagal-ţigănesc = stăncuţă: papagal-de-brazi = forfecuţă. ♦ Epitet dat unei persoane care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. şi peior.) Gură (ca organ al vorbirii). 2. Cleşte cu dinţi, folosit la lucrările de montare sau de reparare a ţevilor. – Din ngr. pap(p)aghál(1)os, it. pappagallo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAPAGÁL ~i m. 1) Pasăre exotică de talie medie sau mică, cu cioc încovoiat, cu penaj divers şi viu colorat, care, fiind dresată, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ♢ ~-ţigănesc stancă mică; stăncuţă. ~-de-brazi pasăre de talie mică, cu cioc scurt, încovoiat, cu penaj brun, având vârfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuţă. A avea ~ a fi bun de gură. 2) fig. Persoană care repetă întocmai spusele cuiva, fără să le pătrundă. 3) fam. Organ al vorbirii; gură. 4) Cleşte dinţat folosit la montarea sau repararea ţevilor. /<ngr. papaghálos, it. pappagallo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

papagál (papagáli), s.m. – 1. Nume de pasăre viu colorată care poate imita limbajul uman. – 2. (Arg.) Gură, plisc. – Mr. papagal. It. pappagallo, ven. papagal, prin intermediul ngr. παπαγάλλος, cf. alb., bg., sb. papagal, tc. papagan, mag. papagaly. – Der. papagalic, adj. (de papagal); papagaliceşte, adv. (mecanic); papagalicesc, adj. (de papagal); papagaliza, vb. (a învăţa mecanic, fără a asimila); papagalism, s.n. (psitacism), cf. it. pappagallismo.
(Dicţionarul etimologic român)

PAPAGÁL s.m. 1. Pasăre tropicală cu ciocul gros şi încovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemănătoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repetă mecanic părerile sau vorbele altuia. 3. Cleşte cu dinţi folosit în lucrările de montare şi de reparare a ţevilor. [< it. pappagallo].
(Dicţionar de neologisme)

PAPAGÁL s. m. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat şi ciocul gros şi încovoiat. ♢ epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia. (< ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)
(Marele dicţionar de neologisme)

a avea papagal expr. a vorbi mult şi, în aparenţă, competent (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

papagál-ţigănésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

papagál-de-brázi s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

papagál s. m., pl. papagáli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PAPAGAL-ŢIGĂNÉSC s. v. ceucă, stancă, stăncuţă.
(Dicţionar de sinonime)

PAPAGÁL s. v. gură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pap papa papag papaga

Cuvinte se termină cu literele: al gal agal pagal apagal