papaia

PAPÁIA s.f. Numele unei plante tropicale din care se extrage papaina (Carika papaya). – Din it. papaia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAPÁIA s.m. (Bot.) Arbore fructifer din America tropicală, din care se extrage papaina. [Pron. -pa-ia. / < it. papaia < cuv. caraib].
(Dicţionar de neologisme)

PAPÁIA s. m. arbore fructifer din America tropicală, India şi Africa, cu fructe comestibile asemănătoare pepenelui galben, din al cărui latex se extrage papaina. ♢ fructul însuşi. (< it. papaia, sp. papaya)
(Marele dicţionar de neologisme)

papáia s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

PAPAIA s.f. Fruct exotic al unei plante cu trunchi drept şi înalt, cu o coroană în formă de evantai şi frunze adânc palmate (Carica papaya), având formă de pară mare, de culoare gălbuie, cu pulpa roz-oranj, cărnoasă, suculentă, cu multe seminţe de culoare neagră la miljloc (bacă). Se consumă ca desert, la fel ca pepenele galben, fiind deosebit de dulce când este coaptă.
(Dicţionar gastronomic explicativ)