papirologie
PAPIROLOGÍE s.f. Ramură auxiliară a istoriei care studiază papirusurile sau, p. ext., documentele vechi scrise pe pergament, lemn şi alte materiale. – Din fr. papyrologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAPIROLOGÍE f. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor. /<fr. papyrologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PAPIROLOGÍE s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene şi greceşti, precum şi al documentelor scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. [Gen. -iei. / < fr. papyrologie, cf. gr. papyros – papirus, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)
PAPIROLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază papirusurile, precum şi documentele scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. (< fr. papyrologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
papirologíe s. f., art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAPIROLOGÍE f. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul papirusurilor. /<fr. papyrologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PAPIROLOGÍE s. f. disciplină a istoriei care studiază papirusurile, precum şi documentele scrise pe pergament, lemn sau alte materiale. (< fr. papyrologie)
(Marele dicţionar de neologisme)
papirologíe s. f., art. papirología, g.-d. papirologíi, art. papirologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)