papuc

PAPÚC¹, papuci, s.m. 1. Încălţăminte uşoară (fără călcâi), care se poartă în casă; p. gener. pantof uşor de vară. ♢ Expr. (Fam.) A o lua (sau a o şterge) la papuc = a fugi. (Fam.) A fi (sau a pune, a ţine etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ţine etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva. (Rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva). A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece. 2. Piesă de lemn care se aşază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafaţa de sprijin. ♦ Piesă de oţel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ. ♦ Palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular. ♦ Piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalaţii electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil. 3. Compus: papucul-doamnei = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele lungi, cu flori mari, galbene cu purpuriu (Cypripedium calceolus). [Var.: (reg.) păpúc s.m.] – Din tc. papuç, magh. papucs.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAPÚC² s.m. v. papucă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAPÚ//C ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de încălţăminte cu înălţimea până deasupra gleznei; gheată. ♢ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fără rost. A ţine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau călcâi) a ţine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva în acţiuni. A fi sub ~cul (sau călcâiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat în acţiuni de cineva. ~cul-doamnei plantă erbacee perenă, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de încălţăminte uşoară, de casă (fără călcâi); pantof de casă. 3) tehn. Piesă de lemn pusă sub capătul de jos al unui stâlp pentru a-i mări suprafaţa de sprijin. 4) Înveliş metalic fixat de capătul ascuţit al unui pilon pentru a-l proteja şi pentru a-i înlesni pătrunderea în pământ; sabot. 5) Piesă de metal care uneşte un conductor cu o instalaţie electrică, asigurând realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuç, ung. papucs
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

papúc (papúci), s.m. – Pantof uşor (de casă), cipic. – Mr., megl. păpuţă. Tc. papuç, din per. papuš (Eguilaz 328; Roesler 601; Şeineanu, II, 282; Lokotsch 1625), cf. ngr. παπούτσι, fr. babouche, it. babuccia, sp. babucha. Rezultatul normal ar fi *papuci; sing. actual a fost reconstituit după pl. (Byck-Graur, BL, I, 23). – Der. papucar, s.m. (cizmar, producător şi vînzător de papuci); papucărie, s.f. (meseria papucarului; atelier şi magazin de papuci); papugiu, s.m. (cizmar, potlogar, pişicher), din tc. papuci, nume de servitor care se îngrijea de pantofii lăsaţi la intrarea într-o casă, de unde evoluţia semantică, cf. ngr. παπουτσής; papugerie, s.f. (potlogărie, înşelătorie).
(Dicţionarul etimologic român)

papúcul-doámnei (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

papúc (încălţăminte, tehn.) s. m., pl. papúci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PAPÚC s. 1. (reg.) sandală, (Transilv., Maram. şi Bucov.) pantof, (Mold. şi Bucov.) scarpă, (Ban. şi nordul Olt.) şlap, (Ban. şi Transilv.) şlarf, (înv.) babuşi (pl.). (~i de casă.) 2. (TEHN.) sabot. (~ la un pilon.) 3. (BOT.; Cypripedium calceolus) blabornic. 4. (BOT.) papucul-doamnei (Impatiens roylei) = (reg.) papucaş, pantofii-doamnei.
(Dicţionar de sinonime)

PAPÚC s. v. bocanc, gheată.
(Dicţionar de sinonime)