par dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAR1, pari, s.m. 1. Bucată de lemn lungă şi (relativ) groasă, de obicei ascuţită, folosită mai ales ca element de susţinere, de fixare etc. în diferite construcţii sau ca pârghie, ca ciomag etc. ♢ Loc adv. Cu parul = cu forţa, silit. ♢ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acţioneze etc. Parcă mi-a (sau ţi-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neaşteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ♢ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂR1 interj. (Adesea pronunţat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂR2, pâri, s.m (Reg.) Cel care pârăşte; pârâş, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂR1, peri, s.m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). – Lat. pirus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂR2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ♢ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. şi adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. şi adv. (reg.) ameţit de băutură; cherchelit. ♢ Loc. adv. În păr = cu toţi de faţă. ♢ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul şi cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forţată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-şi smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o creşte păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educaţie, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica, etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în şapte etc.) = a cerceta ceva cu minuţiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieşi (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieşi (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăţi; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părţi ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieşire în afară, care acoperă suprafaţa unei ţesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. ţesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuinţată ca plantă medicinală şi ornamentală (Adianthum capillus- Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi şi cu spiculeţe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelaţii din emisfera boreală. – Lat. pilus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PERI- Element de compunere care însemnează „în jurul” şi care serveşte la formarea unor adjective. – Din fr. péri-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. şi refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenţa de... ♢ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ♢ Loc. adv. Pare că = parcă1. ♢ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înţelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziţie subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraş. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenţia, a impune. 2. A avea impresia, a-şi închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înşela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAR1 ~i m. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuţită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susţinere. ♢ A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) ~ v. FUNIE. 2) Băţ gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ♢ Cu ~ul în mod forţat; cu de-a sila. /<lat. palus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PAR2 ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÂR interj. (se foloseşte, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie şi roşiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere şi la om) Fir cornos, subţire care creşte pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare.De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuţios. A se ţine (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de aţă) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în şapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunţit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieşi ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta aşteptare. Când a creşte (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forţat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de peşte, şi cu sporangi în formă de spice terminale, care creşte prin locuri umede. 3) Formaţie chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafaţa unei ţesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subţire în formă de spirală. /<lat. pilus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂREÁ par intranz. 1) A avea aparenţa; a fi în aparenţă; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂREÁ pers. 3 se páre intranz. (de regulă, urmat de o propoziţie introdusă prin conjuncţia ) A face impresia; a se crea aparenţa. Mi se pare că plouă. Cum ţi se pare? /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

par (pári), s.m. – Băţ, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. Lat. pālus (Puşcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în ţeapă; refl., a se lovi, a se înţepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, Rom., XXXIII, 70 şi DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari).
(Dicţionarul etimologic român)

pîr interj. – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creaţie expresivă, cf. hîr, mîr, bîr, cîr, pîrţ. – Der. pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, s.n. (pocnet, trosnet); pîrîitoare, s.f. (morişcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), cf. cîrîitoare; pîrîitură, s.f. (trosnet); pîrîi, vb. (a trosni, a pocni).
(Dicţionarul etimologic român)

păr (péri), s.m. – Pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. Lat. pĭrus (Puşcariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru. – Der. pară, s.f. (fructul părului), megl. pęră, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Puşcariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s.n. (grădină cu peri); peruşcă, s.f. (Trans., cartof).
(Dicţionarul etimologic român)

păr (péri), s.m. – 1. Fir cornos de pe corpul omului şi al animalelor. – 2. Păr (1) de pe cap. – 3. Puf de pe plante sau fructe. – 4. Puf de pe ţesături. – 5. (Trans.) Lînă. – 6. (Mold.) Panariţiu, sugel. – Mr., megl., istr. per. Lat. pĭlus (Puşcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl. pail, it., sp. pelo, prov., cat. pel, fr. poil. Cuvînt de uz general (ALR, I, 8). – Der. păros, adj. (cu puf, pufos); păroşie, s.f. (calitatea de păros); părui, vb. (a se lua de păr; a argăsi); păruială, s.f. (depilare, ciomăgeală); păruit, s.n. (acţiunea de a părui); împăroşa (var. împăroşi), vb. (a se acoperi de păr); răspăr, s.m. (varietate de biban, Acerina Schraetser), numit aşa din cauza aripioarei sale dorsale; în răspăr, adv. (contra direcţiei părului), cu pref. răs-.
(Dicţionarul etimologic român)

păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Puşcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s.f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariţie, s.f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparaţi(un)e, s.f. (prezentare).
(Dicţionarul etimologic român)

PAR adj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcţii) Care nu-şi schimbă valoarea atunci când argumentul îşi schimbă semnul. [< lat. par].
(Dicţionar de neologisme)

PERI- Element prim de compunere savantă cu sensul „în jur”. [< fr. péri-, it. peri-, cf. gr. peri – împrejur].
(Dicţionar de neologisme)

PAR1- pref. „prin”. (< fr. par)
(Marele dicţionar de neologisme)

PAR2, -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ♢ (despre funcţii) care nu-şi schimbă valoarea atunci când argumentul îşi schimbă semnul. (< lat. par)
(Marele dicţionar de neologisme)

-PAR3(Ă) elem. „care naşte, care produce”. (< fr. -pare, cf. lat. parere, a zămisli)
(Marele dicţionar de neologisme)

PERI- elem. „în jurul, împrejurul”, „deasupra, în afară”, „în intervalul dintre”. (< fr. péri-, cf. gr. peri)
(Marele dicţionar de neologisme)

când mi-o creşte păr în palmă expr. niciodată. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

par adj. m., pl. pari; f. sg. páră, pl. páre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

par s. m., pl. pari
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâr/pârrr interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pâr s. m., pl. pâri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

de-a fir-a-păr loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părul-pórcului (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Părul-Berenícei (astron.) s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păr (bot., anat.) s. m., pl. peri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părul-Máicii-Dómnului (bot ) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păreá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. şi pl. páră; ger. părând; part. părút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliţă, pătăchie, prăştinaş, prăştină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palţău, (înv.) şiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. şi pop.) pociumb, (pop.) şarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) şaranţ, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenap. (~ la un gard.) 3. v. stâlp.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-PĂRULUI s. v. perişor.
(Dicţionar de sinonime)

PERI s. pl. (BOT.) trihomi (pl.).
(Dicţionar de sinonime)

PĂR-DE-LÚP s. v. ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-CIÚTEI s. v. verigar.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-DOÁMNEI s. v. straşnic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRULMAICIIDÓMNULUI s. v. părul-fetei, straşnic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, cruşân, gladiş, paţachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.
(Dicţionar de sinonime)

PĂR s. v. mătase, sparanghel.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coa-da-calului, păiuş, piedicuţă, ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUL-ZÂNELOR s. v. colilie.
(Dicţionar de sinonime)

PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ~ numai că l-ai văzut.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Parimpar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa

Cuvinte se termină cu literele: ar