parâmă

PARẤMĂ, parâme, s.f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic. folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARÂM//Ă ~e f. şi substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

parîmă (parấme), s.f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s.f. (cantitate mare de parîme).
(Dicţionarul etimologic român)

parâmă s. f., g.-d. art. parâmei; pl. parâme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parâmá, parâméz, vb. I (reg.) a lega cu parâme.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PARÂMĂ s. odgon, (pop.) pălămar. (Barcă legată de o ~.)
(Dicţionar de sinonime)