PARADÍ, paradesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din ţig. pharado.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
paradí (paradésc, paradít), vb. – (Arg.) A se strica, a distruge, a deterioara. Ţig. parav, part. parado (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf. Iordan, BF, IV, 185. E greu de despărţit acest cuvînt de părădui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic şi fonetic, o simplă var. şi care se foloseşte în Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvînt, sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a părăsi, a lăsa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui ţig.
(Dicţionarul etimologic român)
paradí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. paradésc, imperf. 3 sg. paradeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. paradeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARADÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
paradí (paradésc, paradít), vb. – (Arg.) A se strica, a distruge, a deterioara. Ţig. parav, part. parado (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf. Iordan, BF, IV, 185. E greu de despărţit acest cuvînt de părădui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic şi fonetic, o simplă var. şi care se foloseşte în Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvînt, sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a părăsi, a lăsa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui ţig.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARADÍ vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.
(Dicţionar de sinonime)