paradiafonie

PARADIAFONÍE s.f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARADIAFONÍE s.f. Percepţie în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. [Pron. -di-a-, gen. -iei. / < fr. paradiaphonie].
(Dicţionar de neologisme)

PARADIAFONÍE s. f. percepţie în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. (< fr. paradiaphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

paradiafoníe s. f. (sil. -di-a-) → fonie
(Dicţionar ortografic al limbii române)