PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învăţământ, cunoştinţe etc.; a învăţa ceva pe cineva. – Din ngr. pradído.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARADOSÍRE, paradosiri, s.f. (Înv) Acţiunea de a paradosi şi rezultatul ei. – V. paradosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
paradosí (paradosésc, paradosít), vb. – 1. A preda, a învăţa pe cineva. – 2. A învăţa. – Mr. părădusire. Ngr. παραδίδω, aorist παράδωσα (Gáldi 218). Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
paradosí vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. paradoseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
paradosíre s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARADOSÍ vb. v. da, închina, încredinţa, înmâna, întinde, pleca, preda, remite, supune, transmite.
(Dicţionar de sinonime)
PARADOSÍRE s. v. depunere, înaintare, înmî-nare, predare, prezentare, remitere, transmitere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARADOSÍRE, paradosiri, s.f. (Înv) Acţiunea de a paradosi şi rezultatul ei. – V. paradosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
paradosí vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. paradoseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
paradosíre s. f., g.-d. art. paradosírii; pl. paradosíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARADOSÍ vb. v. da, închina, încredinţa, înmâna, întinde, pleca, preda, remite, supune, transmite.
(Dicţionar de sinonime)
PARADOSÍRE s. v. depunere, înaintare, înmî-nare, predare, prezentare, remitere, transmitere.
(Dicţionar de sinonime)