paradox

PARADÓX, paradoxuri, s.n. 1. Enunţ contradictoriu şi, în acelaşi timp, demonstrabil; părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; p. ext. ciudăţenie; enormitate, absurditate. 2. (În sintagma) Paradox hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile şi de forma vasului respectiv. [Pl. şi: paradoxe] – Din fr. paradoxe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARADÓX ~uri n. 1) Opinie sau lucru care vine în contradicţie cu adevărul general acceptat. 2) Raţionament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false; antinomie. /<fr. paradoxe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARADÓX s.n. 1. Contradicţie logică-formală, apărută în ciuda respectării corectitudinii logice a raţionamentului; părere contrară adevărului unanim recunoscut; (p. ext.) ciudăţenie, nepotrivire. 2. Fapt despre care se poate demonstra atât că este adevărat, cât şi că este fals. [Pl. -xuri, -xe. / cf. fr. paradoxe, lat., gr. paradoxon < gr. para – contra, doxa – părere].
(Dicţionar de neologisme)

PARADÓX s. n. 1. enunţ contradictoriu şi în acelaşi timp demonstrabil, părere contrară adevărului unanim acceptat; (p. ext.) ciudăţenie. ♢ fapt despre care se poate demonstra atât că este adevărat, cât şi fals. 2. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile şi de forma lui. (< fr. paradoxe, gr. paradoxos)
(Marele dicţionar de neologisme)

paradóx s. n., pl. paradóxuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)