parafa dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARÁFĂ, parafe, s.f. 1. Ştampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu iniţiale); ştampilă a unei instituţii. ♦ Iscălitură (prescurtată) pusă pe un act. 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârşitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; p. ext. linie de ornament. – Din fr. paraphe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internaţional prin împuterniciţii statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părţilor asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roşie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARÁF//Ă ~e f. 1) Semnătură prescurtată. 2) Ştampilă pe care este imprimată semnătura sau iniţialele cuiva. 3) Prelungire a semnăturii printr-o trăsătură de condei, care serveşte drept ornament. /<fr. parafe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PARAF//Á ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaţionale) A semna în prealabil cu iniţialele numelor împuterniciţilor. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roşie, prinzând capetele şnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARÁFĂ s.f. 1. Trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. Iscălitură, semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. [< fr. paraphe].
(Dicţionar de neologisme)

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].
(Dicţionar de neologisme)

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe)
(Marele dicţionar de neologisme)

PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ♢ a pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu. (< fr. parapher)
(Marele dicţionar de neologisme)

paráfă s. f., g.-d. art. paráfei; pl. paráfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. şi pl. parafeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARAFÁ vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para paraf

Cuvinte se termină cu literele: fa afa rafa arafa