parafare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARAFÁ, parafez, vb. I. Tranz. 1. A semna prin parafă (1), a întări un act prin semnătură cu parafă. ♦ Spec. A pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internaţional prin împuterniciţii statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părţilor asupra proiectului respectiv. 2. A aplica o parafă (1) pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roşie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi. – Din fr. parapher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARAFÁRE, parafări, s.f. Acţiunea de a parafa şi rezultatul ei. – V. parafa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PARAF//Á ~éz tranz. 1) (documente, acte etc.) A înzestra cu o parafă. 2) (acorduri, tratate internaţionale) A semna în prealabil cu iniţialele numelor împuterniciţilor. 3) (registre sau dosare) A pecetlui cu ceară roşie, prinzând capetele şnurului de legătură (pentru a împiedica scoaterea sau adăugarea unor foi). /<fr. parafer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARAFÁ vb. I. tr. A pune o parafă pe un act. ♦ A pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu pentru a nu se putea scoate sau adăuga foi. [< fr. parapher].
(Dicţionar de neologisme)

PARAFÁRE s.f. Acţiunea de a parafa şi rezultatul ei; punerea parafei. [< parafa].
(Dicţionar de neologisme)

PARAFÁ vb. tr. a întări (un act, un tratat) prin semnătură cu parafă. ♢ a pecetlui un registru la sfârşit cu ceară roşie şi sigiliu. (< fr. parapher)
(Marele dicţionar de neologisme)

parafá vb., ind. prez. 1 sg. paraféz, 3 sg. şi pl. parafeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parafáre s. f., g.-d. art. parafării; pl. parafări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARAFÁ vb. (înv.) a scripisi. (A ~ un act.)
(Dicţionar de sinonime)

PARAFÁRE s. (înv.) scripisire. (~ unui act.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para paraf parafa

Cuvinte se termină cu literele: re are fare afare rafare