parafonie

PARAFONÍE, parafonii, s.f. (Med.) Boală care constă în pronunţarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARAFONÍE s.f. Tulburare a vocii, caracterizată printr-o pronunţare deformată a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. paraphonie].
(Dicţionar de neologisme)

PARAFONÍE s. f. 1. tulburare a vocii, care capătă un timbru nazonant. 2. (muz.) mişcare paralelă a vocilor. (< fr. paraphonie)
(Marele dicţionar de neologisme)

parafoníe s. f., g.-d. art. parafoníei; pl. parafoníi
(Dicţionar ortografic al limbii române)