paraiele dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÂRẮU s.n. v. pârâu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂRẤU, pâraie, s.n. 1. Apă curgătoare mică, râu mic. 2. Fig. (Adesea adverbial) Cantitate mare (dintr-un lichid); şuvoi. [Var.: pârắu s.n.] – Cf. alb. p ë r r u a, rom. r â u.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÂR//ÂU ~áie n. 1) Apă curgătoare mică; râu mic. 2) Curs de apă format din precipitaţii atmosferice. 3) fig. Cantitate mare (dintr-un lichid) care se mişcă într-o direcţie. /cf. alb. përrua
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

părắu (= pârău) s.n. (pl. păraie)
(Dictionnaire morphologique de la langue roumaine)

pârâu s. n., art. pârâul; pl. pâráie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paraiéle s.f. pl. (reg.; în sintagmă) luat din paraiéle = paralizat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
RÂNDUNICĂ-DE-PÂRÂU s. v. lăstun-de-mal.
(Dicţionar de sinonime)

PÂRÂU s. 1. (GEOGR.) apă, râuleţ, râuşor, (reg.) râurel, râuţ. (Un ~ şerpuia printre coline.) 2. (GEOGR.) apă. (A sărit cu uşurinţă ~l.) 3. v. şiroi.
(Dicţionar de sinonime)

MIERLĂ-DE-PÂRÂU s. v. pescar, pescărel, pescăruş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para parai paraie

Cuvinte se termină cu literele: le ele iele aiele raiele