paralaxă
[Sinonime]
PARALÁXĂ, paralaxe, s.f. 1. Unghiul dintre dreptele care unesc un punct foarte depărtat cu extremităţile unei baze de observare. 2. (Astron.) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc. – Din fr. parallaxe, lat. parallaxis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARALÁX//Ă ~e f. 1) Unghi sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe alt corp ceresc. 2) Schimbare aparentă a poziţiei unui punct depărtat datorită deplasării reale a ochiului observatorului. /<fr. parallaxe, lat. parallaxis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PARALÁXĂ s.f. Unghi format de două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din locul unde se află observatorul. ♦ Unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. [< fr. parallaxe, cf. gr. parallaxis – schimbare].
(Dicţionar de neologisme)
PARALÁXĂ s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. ♢ unghi din două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din punctul de observaţie. 2. eroare la citirea instrumentelor de măsurat cu ac indicator, când observatorul nu priveşte perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)
(Marele dicţionar de neologisme)
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARALÁXĂ s. (ASTRON.) 1. (înv.) semiosie. 2. pa-ralaxă anuală = paralaxă heliocentrică; paralaxă diurnă = paralaxă geocentrică; paralaxă geocentrică v. paralaxă diurnă; paralaxă heliocentrică v. paralaxă anuală.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARALÁX//Ă ~e f. 1) Unghi sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe alt corp ceresc. 2) Schimbare aparentă a poziţiei unui punct depărtat datorită deplasării reale a ochiului observatorului. /<fr. parallaxe, lat. parallaxis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PARALÁXĂ s. f. 1. unghi sub care se vede un front oarecare la o anumită distanţă. ♢ unghi din două drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pământului şi cealaltă din punctul de observaţie. 2. eroare la citirea instrumentelor de măsurat cu ac indicator, când observatorul nu priveşte perpendicular scala aparatului. (< fr. parallaxe, gr. parallaxis, schimbare)
(Marele dicţionar de neologisme)
paraláxă s. f., g.-d. art. paraláxei; pl. paraláxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARALÁXĂ s. (ASTRON.) 1. (înv.) semiosie. 2. pa-ralaxă anuală = paralaxă heliocentrică; paralaxă diurnă = paralaxă geocentrică; paralaxă geocentrică v. paralaxă diurnă; paralaxă heliocentrică v. paralaxă anuală.
(Dicţionar de sinonime)