paraleu dex - definiţie, sinonime, conjugare

paraleu

PARALÉU, paralei, s.m. (Mai ales în corelaţie cu leu) Leu foarte mare şi puternic; fig. fiinţă puternică, vitează. ♢ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calităţi excepţionale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARALÉ//U ~i m. : Leu ~ a) leu mare şi puternic; b) persoană înzestrată cu calităţi excepţionale. /para- + leu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

paraléu (paraléi), s.m. – În poveşti, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiţie agasantă şi nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.
(Dicţionarul etimologic român)

léu-paraléu s. m., pl. léi-paraléi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paraléu s. m. leu
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para paral parale

Cuvinte se termină cu literele: eu leu aleu raleu araleu