parament
PARAMÉNT, paramente, s.n. Partea exterioară finită a unei construcţii, a unui element de construcţie etc.; material care căptuşeşte (cu scop ornamental) această parte. – Din germ. Parament.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARAMÉNT ~e n. 1) Parte exterioară a unei construcţii, acoperită cu blocuri regulate de piatră. 2) Material cu care se acoperă această parte a construcţiei. /<germ. Parament, fr. parament
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PARAMÉNT s.n. Faţa exterioară a unei construcţii acoperită cu blocuri regulate de piatră. [Cf. germ. Parament, fr. parement].
(Dicţionar de neologisme)
PARAMÉNT s. n. faţa exterioară a unui zid, a unei construcţii, acoperită cu blocuri regulate de piatră. (< germ. Parament)
(Marele dicţionar de neologisme)
paramént s. n., pl. paraménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARAMÉNT ~e n. 1) Parte exterioară a unei construcţii, acoperită cu blocuri regulate de piatră. 2) Material cu care se acoperă această parte a construcţiei. /<germ. Parament, fr. parament
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PARAMÉNT s. n. faţa exterioară a unui zid, a unei construcţii, acoperită cu blocuri regulate de piatră. (< germ. Parament)
(Marele dicţionar de neologisme)
paramént s. n., pl. paraménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)