paranteză dex - definiţie, sinonime, conjugare

paranteză

[Sinonime]
PARANTÉZĂ, paranteze, s.f. 1. Semn de punctuaţie care constă din două arcuri de cerc sau din două dreptunghiuri cărora le lipseşte o latură lungă şi între care se izolează o explicaţie, un adaos, un amănunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat între aceste semne grafice. ♦ Paranteză (1) în care apare o expresie algebrică, pentru a arăta că operaţia aflată în interiorul ei se efectuează înaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrică izolată în acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisă sau orală). ♢ Loc adv. În paranteză = în treacăt. [Var.: (Înv.) parantéz s.n.] – Din fr. parenthèse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARANTÉZ//Ă ~e f. 1) lingv. Semn de punctuaţie constând din două arcuri de cerc puse unul la începutul cuvântului sau textului ce se izolează din anumite motive (explicaţie, completare etc.), iar altul la sfârşitul lui. ♢ ~ pătrată paranteză constând din două linii îndoite la capete una spre alta. 2) fig. Digresiune în cadrul unei comunicări. ♢ În ~ printre altele. 3) mat. Semn care se pune înaintea şi la sfârşitul unei expresii algebrice, arătând că o operaţie se referă la întreaga expresie. /<fr. paranthese
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARANTÉZĂ s.f. 1. Semn grafic constând din două arcuri de cerc care se închid reciproc şi care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate într-un text. ♦ Frază sau propoziţie care are un sens deosebit şi care este intercalată într-o altă frază. 2. (Fig.) Digresiune. [Var. parantez s.n. / cf. fr. paranthèse, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alături, en – în, thesis – punere].
(Dicţionar de neologisme)

PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuaţie din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuşi. ♢ (mat.) semn grafic care cere ca operaţia cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse)
(Marele dicţionar de neologisme)

parantéză s. f., g.-d. art. parantézei; pl. parantéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARANTEZĂ FRANCÉZĂ s. v. croşetă, paran-teză dreaptă.
(Dicţionar de sinonime)

PARANTÉZĂ s. 1. (înv.) cuprinzătoare, închizătoare. (~ este un semn de punctuaţie.) 2. paranteză dreaptă = croşetă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PARANTÉZĂ s. v. digresiune, divagare, divagaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para paran parant

Cuvinte se termină cu literele: za eza teza nteza anteza