parcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARCÁ, parchez, vb. I. Tranz. A lăsa un vehiculstaţioneze într-un loc public (anume amenajat); a depozita materiale, utilaje etc. într-un parc (2). – Din fr. parquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARCÁRE, parcări, s.f. Acţiunea de a parca şi rezultatul ei; parcaj. – V. parca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PAR//CÁ ~chéz tranz. 1) (vehicule) A plasa într-un parc de staţionare sau într-un loc special rezervat în acest scop. 2) (materiale, utilaje etc.) A depozita pe un teren anume amenajat. /<fr. parquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARC//ÁRE ~ări f. 1) v. A PARCA. 2) Loc pentru staţionarea (mai) îndelungată a autovehiculelor; parcaj; parching. /v. a parca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCÁ vb. I. tr. A aşeza într-un parc (3) [în DN] (autovehicule); a gara. [< fr. parquer].
(Dicţionar de neologisme)

PARCÁRE s.f. Acţiunea de a parca şi rezultatul ei; parcaj; parking. ♦ Staţionarea avioanelor care urmează să decoleze. [< parca].
(Dicţionar de neologisme)

PARCÁ cv. tr. a aşeza într-un parc (3) (autovehicule); a gara. (< fr. parquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

PARCÁRE s. f. acţiunea de a parca; parcaj. ♢ staţionarea avioanelor care urmează să decoleze. (< parca)
(Marele dicţionar de neologisme)

cel mai tare din parcare expr. (iron.) formidabil, imbatabil. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

parcá vb., ind. prez. 1 sg. parchéz, 3 sg. şi pl. parcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parcáre s. f., g.-d. art. parcării; pl. parcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARCÁ vb. a gara. (A ~ un vehicul.)
(Dicţionar de sinonime)

PARCÁRE s. parcaj, parching. (Staţie de ~ pentru automobile.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parc parca parcar

Cuvinte se termină cu literele: re are care rcare arcare