parce

PÁRCĂ¹ adv. Se pare că..., s-ar crede că..., s-ar zice că...; (în construcţii negative) nu prea. Parcă îl cunosc. ♦ Este posibil, se pare că da. Mă cunoşti? – Parcă. ♦ (Cu valoare de conjuncţie) Ca şi cum, ca şi când. Îmi răspunde parcă n-ar avea gură. ♦ Ca şi cum ar fi, ca şi când ar fi. Venea parcă o adiere. – Părea + că.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁRCĂ², parce, s.f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinităţi ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁRCĂ¹ adv. 1) (atribuie celor spuse valoare de nesiguranţă, dubiu, probabilitate etc.) Face impresia că; (se) pare că. ~ l-am văzut ieri. 2) (atribuie unei propoziţii valoare interogativă afirmativă) Oare. ~ nu ţi-am spus despre aceasta? /a părea + că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁRCĂ² conj. (exprimă un raport modal) Ca şi cum; ca şi când. Strigă parcă era în foc. /a părea + că
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁR//CĂ³ ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinităţi, reprezentate sub înfăţişarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viaţa omului. /<lat. parca, fr. parque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁRCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinităţi din infern (Clotho, Lachesis şi Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. [< lat. parcae].
(Dicţionar de neologisme)

Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinităţi ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. (< lat. Parcae)
(Marele dicţionar de neologisme)

párcă adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

párcă s. f., g.-d. art. párcei; pl. párce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Párce s. pr. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)