parcela dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARCÉLĂ, parcele, s.f. Porţiune de teren precis delimitată în cadrul unei suprafeţe mai mari, destinată unei anumite întrebuinţări; lot. – Din fr. parcelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărţi un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARCÉL//Ă ~e f. Porţiune de teren (de mărimi variabile), de limitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PARCEL//Á ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărţi în parcele; a răclui. /<fr. parceller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCÉLĂ s.f. Porţiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].
(Dicţionar de neologisme)

PARCELÁ vb. I. tr. A împărţi în parcele (o suprafaţă de teren). [< fr. parceller].
(Dicţionar de neologisme)

PARCÉLĂ s. f. porţiune de teren delimitată precis şi destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)
(Marele dicţionar de neologisme)

parcélă s. f., g.-d. art. parcélei; pl. parcéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. şi pl. parceleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARCÉLĂ s. v. lot.
(Dicţionar de sinonime)

PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parc parce parcel

Cuvinte se termină cu literele: la ela cela rcela arcela