parcelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARCELÁ, parcelez, vb. I. Tranz. A împărţi un teren, o pădure etc. în parcele; a lotiza (1). – Din fr. parceller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARCELÁRE, parcelări, s.f. Acţiunea de a parcela şi rezultatul ei. ♦ (Concr.) Grup de parcele alcătuind un ansamblu; teren împărţit în parcele. – V. parcela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agr.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PARCEL//Á ~éz tranz. (terenuri, păduri etc.) A împărţi în parcele; a răclui. /<fr. parceller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCELÁ vb. I. tr. A împărţi în parcele (o suprafaţă de teren). [< fr. parceller].
(Dicţionar de neologisme)

PARCELÁRE s.f. Acţiunea de a parcela şi rezultatul ei; împărţire în parcele. [< parcela].
(Dicţionar de neologisme)

PARCELÁR, -Ă adj. Care este sau care se face pe porţiuni delimitate; împărţit în parcele. [Pl. -ri, -re. / cf. fr. parcellaire].
(Dicţionar de neologisme)

PARCELÁ vb. tr. a compartimenta un teren, o pădure etc. în parcele. (< fr. parceller)
(Marele dicţionar de neologisme)

PARCELÁR, -Ă adj. (despre culturi) care se face pe parcele. (< fr. parcelaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

parcelá vb., ind. prez. 1 sg. parceléz, 3 sg. şi pl. parceleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parceláre s. f., g.-d. art. parcelării; pl. parcelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parcelár adj. m., pl. parceláre; f. sg. parceláră, pl. parceláre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARCELÁ vb. (reg.) a răclui. (A ~ un teren.)
(Dicţionar de sinonime)

PARCELÁRE s. lotizare. (~ terenului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parc parce parcel

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare celare