parchet dex - definiţie, sinonime, conjugare

parchet

[Sinonime]
PARCHÉT, parchete, s.n. I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste şi scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. II. Fiecare dintre suprafeţele în care este împărţită o pădure în vederea exploatării ei raţionale; p. ext. suprafaţă de teren pe care s-a făcut o tăiere într-o pădure. III. Instituţie judiciară care funcţionează pe lângă unele instanţe judecătoreşti, cu atribuţia de a exercita acţiunea penală şi de a susţine acuzarea la judecarea proceselor penale; membrii acestei instituţii; local în care funcţionează această instituţie. – Din fr. parquet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARCHÉT1 ~e n. 1) Material de construcţie constând din scândurele de lemn de esenţă tare, înguste şi scurte, folosite la pardosirea încăperilor (pe jos). 2) Pardoseală făcută din astfel de material. /<fr. parquet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCHÉT2 ~e n. Porţiuni dintr-o pădure în curs de exploatare. /<fr. parquet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCHÉT3 ~e n. 1) Instituţie judiciară specială care are dreptul să exercite acţiuni penale şi să susţină acuzarea în procesele penale. 2) Totalitate a membrilor acestei instituţii. 3) Clădire unde se află această instituţie. /<fr. parquet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARCHÉT s.n. I. 1. Piesă de lemn în general de esenţă tare, folosită la pardosirea încăperilor; pardoseală făcută din astfel de piese. 2. Fiecare dintre suprafeţele în care este împărţită o pădure în exploatare. II. (În trecut) Magistratură specială care făcea cercetări în materie penală. ♦ Membrii acestei magistraturi; localul în care funcţiona această instituţie. [Pl. -te, -turi. / < fr. parquet].
(Dicţionar de neologisme)

PARCHÉT s. n. I. piesă de lemn în general de esenţă tare, pentru pardoseli; pardoseala însăşi. II. fiecare dintre suprafeţele în care este împărţită o pădure în curs de exploatare. III. instituţie judiciară care face cercetări în materie penală; localul în care funcţionează; funcţionarii ei. (< fr. parquet)
(Marele dicţionar de neologisme)

parchét s. n., pl. parchéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARCHÉT s. (SILV.) (pop.) curătură, (Ban., Transilv., Maram. şi Bucov.) şlag. (~ într-o pădure.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parc parch parche

Cuvinte se termină cu literele: et het chet rchet archet