parfumat dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARFUMÁ, parfumez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-şi) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profumá vb. I] – Din fr. parfumer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARFUMÁT, -Ă, parfumaţi, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândeşte parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (şi cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumát, -ă adj.] – V. parfuma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PARFUM//Á ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spaţii) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARFUMÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].
(Dicţionar de neologisme)

PARFUMÁT, -Ă adj. 1. Care răspândeşte parfum, care miroase plăcut. 2. Stropit cu parfum. [< parfuma].
(Dicţionar de neologisme)

PARFUMÁ vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)
(Marele dicţionar de neologisme)

parfumá vb., ind. prez. 1 sg. parfuméz, 3 sg. şi pl. parfumeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARFUMÁ vb. v. înmiresma.
(Dicţionar de sinonime)

PARFUMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanţă ~.) 3. odorant, odorifer. (Esenţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parf parfu parfum

Cuvinte se termină cu literele: at mat umat fumat rfumat