PARÍNC s.m. v. părâng.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
părínc s.m. – Mei. – Var. păring, părîng(ă). Lat. pānĭcum (Philippide, Principii, 17; Puşcariu 1269; Candrea-Dens., 1335; REW 6196), cf. it. panico, fr. panic.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
părínc s.m. – Mei. – Var. păring, părîng(ă). Lat. pānĭcum (Philippide, Principii, 17; Puşcariu 1269; Candrea-Dens., 1335; REW 6196), cf. it. panico, fr. panic.
(Dicţionarul etimologic român)