parlagiul

PARLAGÍU, parlagii, s.m. Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlacı.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARLAGÍ//U ~i m. Măcelar care taie vitele la abator. /<turc. parlaci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

parlagíu (parlagíi), – Măcelar (care tranşează carnea). Tc. parlaci (Şeineanu, II, 283), din par(a)lamak „a rupe în bucăţi”.
(Dicţionarul etimologic român)

parlagíu s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PARLAGÍU s. (reg.) parcealagiu, (înv.) bocciu. (~ la abator.)
(Dicţionar de sinonime)