parlamentare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARLAMENTÁ, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înţelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARLAMENTÁRE, parlamentări, s.f. Acţiunea de a parlamenta şi rezultatul ei. – V. parlamenta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARLAMENTÁR1, -Ă, parlamentari, -e, adj., s.m. I. Adj. 1. Care ţine de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanţelor din parlament; p. ext. care este de o politeţe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S.m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARLAMENTÁR2, -Ă, parlamentari, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ţine de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PARLAMENT//Á ~éz intranz. A purta discuţii (cu partea adversă) în vederea stabilirii unei înţelegeri; a duce tratative; a negocia; a trata. /<fr. parlementer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARLAMENTÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri ~e.Imunitate ~ă privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestaţi sau judecaţi fără consimţământul acestui organ. 2) Care are la bază un parlament. Republică ~ă. /<fr. parlementaire, it. parlementario
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARLAMENTÁR2 ~i m. Membru al parlamentului. /<fr. parlementaire, it. parlementario
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARLAMENTÁ vb. I. intr. A duce discuţii şi a face propuneri pentru a ajunge la o înţelegere. [< fr. parlementer, it. parlamentare].
(Dicţionar de neologisme)

PARLAMENTÁRE s.f. Acţiunea de a parlamenta şi rezultatul ei; (spec.; la pl.) discuţii, tratative în vederea încheierii unui acord, a unui armistiţiu etc. [< parlamenta].
(Dicţionar de neologisme)

PARLAMENTÁR, -Ă adj. 1. Care aparţine parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanţelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire].
(Dicţionar de neologisme)

PARLAMENTÁ vb. intr. a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere. (< fr. parlementer)
(Marele dicţionar de neologisme)

PARLAMENTÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. o regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în faţa parlamentului. 2. potrivit uzanţelor admise în parlament. 3. referitor la acţiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistiţiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)
(Marele dicţionar de neologisme)

parlamentá vb., ind. prez. 1 sg. parlamentéz, 3 sg. şi pl. parlamenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parlamentáre s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

parlamentár (de parlament, privitor la parlament) adj. m., s. m., pl. parlamentári; f. sg. parlamentáră, pl. parlamentáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARLAMENTÁ vb. a negocia, a trata. (A ~ cu partea adversă.)
(Dicţionar de sinonime)

PARLAMENTÁR adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (În unele state, ~ ul se numeşte congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par parl parla parlam

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare